Mi-a trimis mama un pachet cu bunataturi care a ajuns la autogara Rahova. Hotarasc sa ma duc sa-l ridic eu ca sa nu mai platesc curierul pe de o parte si pe de alta parte ca sa mai vad Bucurestiul pe alt traseu decat cel zilnic. Asa ca sambata dimineata planuiesc iesirea din cotidian.
Ma duc la Unirii sa iau tramvaiul 32, urc in primul tramvai fara sa ma uit, era numarul 7 si merg stramb, mi-e ciuda ca nu sunt atenta, cobor, ma intorc in statie si dupa o scurta asteptare urc in fuga in autobusul 232, care, presupuneam eu, merge in aceiasi directie cu 32, sigur ca ajung din nou pe acelasi drum gresit, ma intorc dezamagita si hotarasc ca nu mai urc decat in 32. Transportul a devenit o necunoscuta pentru mine de cativa ani in care mi-am schimbat casa din Romana, in Victoriei si acum Cismigiu si toate punctele de interes se afla la cateva minute distanta.
Dupa doua incercari esuate, iata-ma in tramvaiul 32. E aglomerat asa cum ramasese in amintirea mea. Pe masura ce inaintez pe Regina Maria spre vest, peisajul se schimba ametitor, alti oameni, fete din ce in ce mai incruntate si mai aspre. Trec pe langa Complexul Rahova, inghesuiala de piata chinezeasca, masini parcate pe trotuar amestecate cu oameni ametiti de caldura care roiesc in cautarea unui kilogram de rosii mai ieftin...
Cladirile pe care mi le amintesc proaspat vopsite in urma cu 5 ani, acum au o culoare pastelata arsa de soare, se vede lucrarea de reabilitare termica de proasta calitate a fatadei...
Eram ca un spectator din tramvai, viata in Romania pare sa fie altfel decat o simt eu. Viata mea se petrece in alta sfera desi e in acelasi oras, traiesc in alta lume, eu nu stiu de aceste oameni, eu nu le vad fetele decat sporadic pe strada, pe unde trec eu imaginea e presarata de corporatisti cu aer ocupat sau femei cu grija majora de a-si intretine tenul fara riduri si muschii fesieri fermi.
Sunt socata de discrepanta majora si incep sa inteleg niste belgieni care venisera cu acelasi soc de la o filmare din satele romanesti. Ma intrebau cum e posibil sa fie viata asa de diferita la sat? Eu, ametita de rasete si voie buna, nu am luat in seama intrebarea. Acum imi pun si eu intrebari. Sunt rupta de contextul in care eu si tocmai eu care ar trebui sa fiu cel mai bine constienta de ce se intampla in jur...
Si eu inca ma mir de un fenomen social actual de milenii...
Si eu inca ma mir de un fenomen social actual de milenii...
Unde traiesc eu? Unde traim noi? In Brooklyn sau in Manhattan?
No comments:
Post a Comment